Stiluri de leadership

În psihologie există un fel de stiluri de leadership, de fapt, este o combinație de metode și tehnici pe care oamenii le folosesc pentru a influența ceilalți membri ai grupului. În funcție de stilul de conducere, managementul grupurilor și relațiile în cadrul acestuia pot fi atât mai informale, cât și pe baza celei mai stricte respectări a legilor ierarhiei.

Conducerea și stilurile de conducere

În prezent, clasificarea stilurilor de conducere implică prezența unuia dintre cele trei tipuri de gestionare a relațiilor și a activității de grup a unui lider, formal sau informal:

  1. Autoritar . Atunci când folosește acest stil, liderul sau liderul informal își construiește relațiile cu grupul sub forma unei "comenzi - un raport asupra muncii depuse". O astfel de persoană face o decizie aproape singură, opiniile celorlalți membri ai grupului nu sunt luați în considerare. Dezavantajul acestor relații este că adesea în interiorul grupului există bârfe, neîncredere, încearcă să se așeze alți membri ai echipei și nu să îi susțină. O caracteristică pozitivă a acestui stil de conducere este viteza mare de lucru, încrederea membrilor echipei este că ei fac totul bine, deoarece există instrucțiuni precise pentru fiecare situație de lucru.
  2. Democrat . În structurile de afaceri moderne și în management acest stil de conducere este adesea numit cel mai eficient, deși, desigur, nu se potrivește tuturor organizațiilor și grupurilor. Principala caracteristică a acestui stil este luarea deciziilor colegiale, adică liderul ia în considerare opinia grupului sau cei care sunt considerați experți în această problemă. Cu acest tip de management, se folosește metoda morcovului și bățului, liderul controlează îndeplinirea sarcinilor și, în funcție de rezultatul obținerii, îi acordă sau îi pedepsește pe subalterni.
  3. Liberalul . Cu o astfel de conducere, grupul de lucru începe să semene cu familia, liderul , de fapt, va ocupa o poziție formală, deoarece deciziile vor fi luate de echipă, iar avizul conducătorului asupra direcției alese și calitatea sarcinilor sunt luate în considerare în ultima parte. Acest stil este, de asemenea, numit conniving, deoarece este realist, liderul nu rezolvă nici o problemă în echipă, permite lucrurile să meargă singure și nu afectează procesul.

Alegerea stilului de conducere depinde nu numai de calitățile personale ale liderului, ci și de sarcinile grupului, de caracteristicile mediului extern, astfel încât fiecare tip de conducere poate fi foarte eficient, dar numai în anumite condiții specificate.