Gastrita cu aciditate scăzută este considerată un tip mai grav de inflamație a mucoasei gastrice decât cu aciditate normală sau crescută. Datorită acidității reduse, care este asociată cu deficitul secretor al organismului, mâncarea consumată aproape că intră în contact direct cu pereții stomacului, ceea ce duce la înfrângerea și schimbările atrofice patologice. Prin urmare, acest tip de boală se numește, de asemenea, gastrită atrofică, cu aciditate scăzută. Cu acest diagnostic, aciditatea în mijlocul stomacului (corpul) depășește 5 unități. pH.
Lipsa acidului clorhidric în sucul gastric provoacă o încălcare a proceselor de digestie a alimentelor și a digestiei nutrienților, deteriorarea peristalticii intestinale, duce la fermentație, afectează negativ starea altor organe ale tractului gastrointestinal. Toate acestea, desigur, se simte printr-o serie de simptome neplăcute.
Simptomele gastritei cu aciditate scăzută
Acest tip de boală se caracterizează prin următoarele manifestări:
- un miros rău, putregai din gură;
- greață dimineața;
- un sentiment de greutate, durere plictisitoare în stomac după masă;
- eructarea cu un miros neplăcut;
- arsuri la stomac;
- gustul metalic în cavitatea bucală;
- balonare;
- flatulență;
- scaune neregulate, constipație;
- resturi nedigerate de alimente în fecale;
- salivare crescută;
- apetit scăzut;
- prezența unui strat alb pe limbă.
În viitor, odată cu progresia proceselor patologice până la simptomele de gastrită menționate mai sus, cu aciditate scăzută a stomacului, se adaugă adesea semne de dezvoltare a anemiei:
- greutate corporală redusă;
- inflamația mucoasei orale;
- gem în colțurile buzelor;
- pierderea parului;
- piele peeling;
- fragile plăci de unghii.
În cazul unei forme cronice a bolii, pacienții se pot plânge, de asemenea, de slăbiciune generală, transpirație crescută, palpitații, amețeală care apare după masă.
Diagnosticul gastritei cu aciditate scăzută
Un diagnostic corect nu se poate face numai pe baza manifestărilor clinice, pentru care sunt necesare câteva studii:
- Fibrogastroduodenoscopia cu biopsie țintită;
- analiza sucului gastric, selectată prin sondare sau prin măsurarea pH-ului intragastric;
- analiză sanguină biochimică;
- studii privind fecalele și urina.