Copii ECO

Multe femei care, pentru o lungă perioadă de timp, nu pot concepe un copil și care doresc să se supună procedurii FIV, sunt interesate de problema copiilor care se nasc după FIV, indiferent dacă sunt steriliți. Să încercăm să oferim un răspuns exhaustiv și să luăm în considerare cele mai frecvente încălcări care apar în cazul copiilor concepuți printr-o metodă artificială.

Ce boli sunt observate cel mai frecvent la copiii născuți după FIV?

În primul rând este necesar să spunem că într-o astfel de situație, ca și în cazul fertilizării naturale, factorul ereditar este cel mai important. Cu alte cuvinte, dacă părinții unui astfel de copil aveau un anumit tip de boală somatică, atunci probabilitatea apariției lor la copil.

Copiii FIV nu sunt diferiți de cei obișnuiți, indiferent dacă a fost utilizat un protocol lung sau scurt. Cu toate acestea, riscul de a dezvolta patologii congenitale este mai mare. Astfel, cercetările cercetătorilor americani au demonstrat că copiii "din tubul de testare" sunt de două ori mai susceptibili să se nască cu tulburări genetice - buza de iepure, iar riscul de a dezvolta boli gastroenterice crește de 4 ori.

Riscul general ca un copil născut ca rezultat al FIV să fie bolnav cu autism sau care suferă de retard mintal este puțin mai mare decât în ​​cazul concepției naturale. Bolile similare sunt mult mai frecvent observate cu această metodă de inseminare artificială, cum ar fi ICSI. Prin această procedură, sperma este introdusă în ouă. Dacă exprimăm raportul în procente, se arată astfel: 0,0136% cu fertilizare naturală; 0,029% pentru FIV și 0,093% pentru ICSI.

Sunt încălcări ale sistemului reproductiv la acești copii?

Destul de des, femeile sunt interesate de statistici despre faptul dacă copiii născuți după FIV sunt infertili și dacă pot avea copii.

De fapt, procedura de inseminare artificială nu afectează dezvoltarea sistemului reproductiv al copilului. Cu toate acestea, trebuie spus că, în timpul ICSI, este posibil ca băiatul născut ca urmare a procedurii să aibă probleme cu sistemul reproducător.

Problema este că această metodă este utilizată în acele cazuri în care calitatea ejaculatului nu permite conceperea unui copil, adică un om are un sistem de reproducere. De aceea, un copil în viitor poate avea aceeași boală ca și tatăl său. Potrivit statisticilor, numai 6-7% dintre copiii de sex masculin se pot confrunta cu problema paternității în viitor.